Director departament Relatii Oficiale
pastor: Anca Beniamin
email: beniaminanca@adventist.ro

Inca de la inceputurile existentei sale, Biserica Adventista de Ziua a Saptea a fost preocupata sa-si defineasca pozitia cu privire la libertatea religioasa si de constiinta si implicit la relatia dintre Biserica si stat. Astfel, inca din 1850 s-a conturat ideea ca principiul cel mai important pe care trebuie sa se fundamenteze invatatura si practica Bisericii adventiste cu privire la aceasta chestiune este principiul separatiei intre biserica si stat.

Intelegerea adventista privind libertatea religioasa a fost prezentata in 1889 drept “Declaratia de principii” a Asociatiei Nationale pentru Libertate Religioasa, infiintata in acel an la Battle Creek, Michigan. In aceasta declaratie se afirma:

“Noi credem in sprijinirea autoritatii civile si supunerea fata de aceasta. Respingem dreptul autoritatii civile de a promulga legi in domeniul religios. Noi credem ca fiecare om are dreptul, si ar trebui sa constituie un privilegiu, de a se inchina potrivit indemnurilor propriei sale constiinte. Noi credem de asemenea ca este datoria noastra sa folosim orice mijloc legal si onorabil pentru a impiedica promulgarea de legi religioase de catre autoritatea civila; pentru ca noi si concetatenii nostri sa ne putem bucura de nepretuitele binecuvantari atat ale libertatii civile cat si ale celei religioase.”

Biserica adventista de ziua a saptea a fost si este un aparator puternic al separarii dintre biserica si stat sustinand ca aceasta distinctie este clar prezentata in Noul Testament[1]: „Dati Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”[2] Pe de o parte, guvernele civile sunt randuite de Dumnezeu[3]; de aceea, chiar daca autoritatea civila este detinuta de un crestin, evreu, musulman sau pagan, aceasta isi gaseste sursa de putere in Dumnezeu; toti cetatenii sunt sub protectia, si sunt subiectul, puterii civile. Legitimitatea guvernului civil este legata de problemele trecatoare; Biblia spune ca pentru aceasta sfera este randuit de Dumnezeu. Pe de alta parte, bisericii i-a fost data autoritate spirituala, si Hristos a avut grija sa sublinieze ca autoritatea bisericii este distincta fata de puterea temporara[4]. Numai acei cetateni care si-au declarat supunerea fata de Dumnezeu pot fi socotiti ca subiecti ai Imparatiei spirituale a lui Hristos. Biserica se preocupa de sufletul si de constiinta individului.

Cea mai recenta reafirmare a “principiilor fundamentale ale libertatii religioase sustinute de adventistii de ziua a saptea” a fost adoptata de Comitetul de toamna al Organizatiei Mondiale a Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea (Conferinta Generala) care a avut loc la Denver, Colorado:

1. Noi credem in Dumnezeu, in Biblie ca fiind Cuvantul lui Dumnezeu si in separarea bisericii de stat asa cum ne-a invatat Isus Hristos; anume ca, biserica si statul au fost puse alaturi pentru ca fiecare sa lucreze in sfera sa de activitate. (Mat. 22:21; Ioan 18:36)
2. Noi credem ca Cele Zece Porunci sunt Legea lui Dumnezeu si ca ele cuprind intreaga datorie a omului fata de Dumnezeu si om.
3. Noi credem ca religia lui Isus Hristos este cuprinsa in principiul dragostei fata de Dumnezeu si semenii nostri si astfel aceasta religie nu are nevoie de nici o putere omeneasca pentru a o sprijini sau pune in aplicare. Dragostea nu poate fi impusa.
4. Noi credem ca autoritatea civila a fost randuita de Dumnezeu pentru a apara oamenii ca sa se bucure de drepturile lor naturale si ca sa conduca in domeniul civil si ca in acest domeniu are dreptul sa ceara respectul si ascultarea de buna voie a tuturor.
5. Noi credem ca este dreptul si ar trebui sa fie privilegiul fiecarui om de a se inchina sau nu, sau de a-si schimba sau nu religia, potrivit indemnurilor constiintei sale, dar ca in exercitarea acestui drept el trebuie sa respecte drepturile celorlalti.
6. Noi credem ca orice legislatie care uneste biserica si statul submineaza drepturile omului, fiind potential persecutoare prin natura sa si fiind impotriva intereselor bisericii si statului; si prin urmare, promulgarea unei asemenea legislatii nu tine de domeniul autoritatii omenesti.
7. Credem ca este datoria noastra de a folosi orice mijloc legal si onorabil pentru a preveni promulgarea unei legislatii care tinde sa uneasca biserica si statul si de a ne opune oricarei miscari care sustine o asemenea uniune, astfel incat toti oamenii sa se poata bucura de binecuvantarile nepretuite ale libertatii religioase.
8. Noi credem in dreptul natural si inalienabil al individului la libertate de constiinta si dreptul de a marturisi, a practica si a-si raspandi propriile convingeri religioase; sustinand ca acestea constituie esenta libertatii religioase.

Noi credem ca aceste libertati sunt incluse in regula de aur, care spune: “Tot ceea ce vreti sa va faca oamenii, faceti-le voi”[5]. Biserica Adventista de Ziua a Saptea a definit atitudinea crestinului fata de autoritatea civila dupa cum urmeaza:
Atitudinea crestinului trebuie sa fie intotdeauna de loialitate fata de guvern, atata timp cat nu intra in conflict cu datoria sa fata de Dumnezeu. El trebuie sa asculte de Dumnezeul lui cu orice pret; dar, in acelasi timp, el poate sa depuna eforturi crestine consecvente pentru a prezenta publicului si legiuitorilor principiile implicate.[6]

Separarea bisericii de stat este cel mai adesea testata acolo unde sunt implicati banii. Completa separare a bisericii de stat inseamna ca banii statului, care provin din taxe, sunt destinati pentru suportarea activitatilor legale si recunoscute care apartin statului. Iar ca banii bisericii, zecimile si darurile credinciosilor, sunt destinati pentru sustinerea activitatilor religioase ale bisericii.[7]

Noi credem ca orice legislatie care uneste biserica si statul submineaza drepturile omului, avand prin natura sa un potential de persecutare si fiind impotriva intereselor bisericii si statului; prin urmare, promulgarea unei asemenea legislatii nu tine de domeniul autoritatii omenesti.

Credem ca este datoria noastra sa folosim orice mijloc legal si onorabil pentru a preveni promulgarea unei legislatii care tinde sa uneasca biserica si statul.

Noi ne afirmam loialitatea fata de autoritatea civila, angajandu-ne sa ascultam cu sinceritate de legile sale si sa ne rugam pentru pacea tarii si pentru toti cei care se afla la conducere. Cu toate acestea, sa ne reafirmam si dreptul nostru inalienabil de a ne inchina lui Dumnezeu potrivit indemnurilor propriei noastre constiinte si de a ne sustine convingerile religioase[8].

Scop:
Sa promoveze, protejeze si sa apere libertatea religioasa pentru oricine in contextul unitatii, cresterii si calitatii vietii.
Sa faciliteze misiunea Bisericii si sa promoveze recunoasterea acesteia.

Directii de activitate:
Organizata la inceput ca Departamentul pentru Libertate Religioasa in 1901, Departamentul RORL (Relatii Oficiale si Libertate Religioasa) sustine libertatea religioasa pe plan national ca un principiu fundamental al Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea si ca un drept acordat de Dumnezeu.
RORL reprezinta Biserica in probleme guvernamentale si stabileste relatii oficiale cu institutiile civile.

RORL initiaza si mentine comunicarea cu lideri religiosi si cu persoane oficiale ale autoritatilor statului pentru a ajuta la intelegerea si cunoasterea in ansamblu a principiilor si a punctelor de credinta ale Bisericii. Departamentul sustine alte organizatii nonguvernamentale care activeaza in domeniul libertatii religioase.

Administratia RORL vegheaza ca legislatia privitoare la libertate religioasa sa respecte principiile statuate in Documentele Internationale si mediaza cunoasterea situatiei libertatii religioase existenta in alte tari.

RORL promoveaza principiul libertatii religioase pentru orice persoana.
–––––––––––––––––––––––––––

[1] Seventh-day Adventist Bible Commentary, Vol.X, 1979, pp.453
[2] Biblia, trad. Cornilescu, Matei 22,21.
[3] Idem, Romani 13,1-4
[4] Idem, Matei 18,17.18; Ioan 18,36
[5]Deciziile Comitetului de toamna, 1948, pp. 13, 14
[6] Carlyle B. Haynes, Seventh-day Adventists and Civil Government, pp. 7, 8
[7] Seventh-day Adventist Bible Commentary, Vol.X, 1979, pp.980
[8] Biblia, trad. Cornilescu, Fapte 5:29; Marcu 16:15